Proiect de atestat
Îndrumător: prof. Ududec Marius
Elev: Mireuță Andrei-Marian
Colegiul National „Petru RareÈ™”
Industrializarea ÅŸi colectivizarea
Regimul lui Stalin a colectivizat agricultura. Teoria care justifica colectivizarea era aceea că se vor înlocui fermele mici, nemecanizate ÅŸi ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce recolte cu mult mai multă eficienţă.
Colectivizarea a însemnat schimbări sociale dramatice, de o amploare nemaivăzută de la abolirea iobăgiei din 1861 ÅŸi alienarea ţărănimii faţă de controlul asupra pământului ÅŸi a producÅ£iei agricole. Colectivizarea a însemnat ÅŸi o cădere dramatică a standardului de viaţă a numeroÅŸi ţărani (dar nu a tuturor, cei mai săraci ţărani au simÅ£it o creÅŸtere a nivelului de trai). Colectivizarea a avut de înfruntat o rezistenţă generală ÅŸi adeseori violentă a ţărănimii.
Dezvoltarea ştiinţei
ÅžtiinÅ£a în Uniunea Sovietică era sub strictul control ideologic al partidului, alături de artă, literatură ÅŸi orice altceva. Partea pozitivă a fost aceea a unui progres semnificativ în domeniile "sigure din punct de vedere ideologic", datorită sistemului de educaÅ£ie ÅŸi învăţământ gratuit ÅŸi al cercetării ÅŸtiinÅ£ifice finanÅ£ate de stat. TotuÅŸi, în câteva cazuri, consecinÅ£ele presiunii ideologice au fost dramatice, exemplele cele mai cunoscute fiind acele ale "pseudo-ÅŸtiinÅ£elor burgheze": genetica ÅŸi cibernetica.
Cultura si religia
Pe timpul regimului stalinist, stilul realismului socialist a fost stabilit în mod oficial ÅŸi pentru lungă vreme ca obligatoriu pentru pictură, sculptură, muzică, teatru. TendinÅ£ele "revoluÅ£ionare" la modă mai înainte: expresionismul, arta abstractă, ÅŸi experimentalismul avangardist au fost descurajate sau denunÅ£ate ca formalism.
Rolul lui Stalin în soarta bisericii ortodoxe ruse este complex. PersecuÅ£ia continuă din anii 1930-1940 a dus la dispariÅ£ia ei aproape completă. Pe la 1939, mai puteau fi numărate câteva sute de parohii active (faţă de aproape 57.000 în 1917). Multe biserici au fost demolate ÅŸi zeci de mii de preoÅ£i, călugări ÅŸi călugăriÅ£e au murit sau au fost întemniÅ£aÅ£i.
Epurările, deportările şi exterminarea
Stalin, ca ÅŸef al Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, ÅŸi-a consolidat puterea aproape absolută în deceniul al patrulea prin intermediul Marii Epurări îndreptate împotriva (suspecÅ£ilor) oponenÅ£ilor politici ÅŸi ideologici, culminând cu exterminarea majorităţii membrilor Comitetului Central bolÅŸevic ÅŸi a mai mult de jumătate dintre delegaÅ£ii foarte docili de la cel de-al XVII-lea Congres al Partidului din ianuarie 1934.
Nici un segment al societăţii nu a fost lăsat neatins de procesul epurării. Articolul 58 din codul penal, care pedepsea "activităţile antisovietice", a fost aplicat în cea mai largă manieră. La început, listele pentru executarea inamicilor poporului erau confirmate de Politburo. De-a lungul timpului, procedura a fost simplificată la maxim ÅŸi delegată celor de pe treptele inferioare de comandă.
Peste 1,5 milioane de oameni au fost deportaÅ£i în Siberia ÅŸi în republicile central-asiatice. Separatismul, rezistenÅ£a împotriva regimului sovietic ÅŸi colaboraÅ£ionismul cu ocupantul german au fost motivele cele mai des invocate pentru deportările în masă.
De asemenea, românii si basarabenii au fost deportati cu miile in lagărele din Siberia iar numeroÅŸi alÅ£ii au fost asasinaÅ£i la Fântâna Alba ÅŸi lângă Odesa. A ordonat lichidarea a 20.000 de prizonieri români în lagărul de la BălÅ£i, una dintre cele mai mari crime de după război.
​