Proiect de atestat
Îndrumător: prof. Ududec Marius
Elev: Mireuță Andrei-Marian
Colegiul National „Petru Rareș”
Industrializarea şi colectivizarea
Regimul lui Stalin a colectivizat agricultura. Teoria care justifica colectivizarea era aceea că se vor înlocui fermele mici, nemecanizate şi ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce recolte cu mult mai multă eficienţă.
Colectivizarea a însemnat schimbări sociale dramatice, de o amploare nemaivăzută de la abolirea iobăgiei din 1861 şi alienarea ţărănimii faţă de controlul asupra pământului şi a producţiei agricole. Colectivizarea a însemnat şi o cădere dramatică a standardului de viaţă a numeroşi ţărani (dar nu a tuturor, cei mai săraci ţărani au simţit o creştere a nivelului de trai). Colectivizarea a avut de înfruntat o rezistenţă generală şi adeseori violentă a ţărănimii.
Dezvoltarea ştiinţei
Ştiinţa în Uniunea Sovietică era sub strictul control ideologic al partidului, alături de artă, literatură şi orice altceva. Partea pozitivă a fost aceea a unui progres semnificativ în domeniile "sigure din punct de vedere ideologic", datorită sistemului de educaţie şi învăţământ gratuit şi al cercetării ştiinţifice finanţate de stat. Totuşi, în câteva cazuri, consecinţele presiunii ideologice au fost dramatice, exemplele cele mai cunoscute fiind acele ale "pseudo-ştiinţelor burgheze": genetica şi cibernetica.
Cultura si religia
Pe timpul regimului stalinist, stilul realismului socialist a fost stabilit în mod oficial şi pentru lungă vreme ca obligatoriu pentru pictură, sculptură, muzică, teatru. Tendinţele "revoluţionare" la modă mai înainte: expresionismul, arta abstractă, şi experimentalismul avangardist au fost descurajate sau denunţate ca formalism.
Rolul lui Stalin în soarta bisericii ortodoxe ruse este complex. Persecuţia continuă din anii 1930-1940 a dus la dispariţia ei aproape completă. Pe la 1939, mai puteau fi numărate câteva sute de parohii active (faţă de aproape 57.000 în 1917). Multe biserici au fost demolate şi zeci de mii de preoţi, călugări şi călugăriţe au murit sau au fost întemniţaţi.
Epurările, deportările şi exterminarea
Stalin, ca şef al Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, şi-a consolidat puterea aproape absolută în deceniul al patrulea prin intermediul Marii Epurări îndreptate împotriva (suspecţilor) oponenţilor politici şi ideologici, culminând cu exterminarea majorităţii membrilor Comitetului Central bolşevic şi a mai mult de jumătate dintre delegaţii foarte docili de la cel de-al XVII-lea Congres al Partidului din ianuarie 1934.
Nici un segment al societăţii nu a fost lăsat neatins de procesul epurării. Articolul 58 din codul penal, care pedepsea "activităţile antisovietice", a fost aplicat în cea mai largă manieră. La început, listele pentru executarea inamicilor poporului erau confirmate de Politburo. De-a lungul timpului, procedura a fost simplificată la maxim şi delegată celor de pe treptele inferioare de comandă.
Peste 1,5 milioane de oameni au fost deportaţi în Siberia şi în republicile central-asiatice. Separatismul, rezistenţa împotriva regimului sovietic şi colaboraţionismul cu ocupantul german au fost motivele cele mai des invocate pentru deportările în masă.
De asemenea, românii si basarabenii au fost deportati cu miile in lagărele din Siberia iar numeroşi alţii au fost asasinaţi la Fântâna Alba şi lângă Odesa. A ordonat lichidarea a 20.000 de prizonieri români în lagărul de la Bălţi, una dintre cele mai mari crime de după război.