Ajungerea la putere

După cercetările lui Montefiore, Stalin a fost un fel de bandit care îl copia pe Koba şi care estorca persoanele cu bani. Montefiore continua şi arată ca Stalin fost un criminal de drept comun, cu multiple arestări în Gruzia natală, spărgător de bănci şi escroc calificat. A început prin a estorca bani de la patronii din Caucaz ca „taxă de protecţie“. Sumele obţinute astfel erau furnizate bolşevicilor care l-au acceptat în rândurile lor. În 1912, Stalin a fost cooptat în Comitetul Central la Conferinţa Partidului de la Praga. În 1917, Stalin era editorul ziarului Pravda în timp ce Lenin şi cei mai mulţi dintre conducătorii bolşevici erau în exil.

În aprilie 1922, Stalin a devenit Secretar General al atotputernicului Partid Comunist, un post pe care el l-a transformat, de-a lungul timpului, în cel mai puternic post din ţară. Acest post era unul nedorit în interiorul partidului (Stalin era numit, câteodată, de către camarazii de partid Tovarăşul Cartotecă), dar el a văzut potenţialul funcţiei care-i putea asigura baza puterii, el fiind capabil sa aducă în partid numeroşi aliaţi personali. Această concentrare de putere personală l-a alarmat din ce în ce mai mult pe muribundul Lenin şi, în testamentul său politic, el a cerut înlăturarea "brutalului" Stalin. Până la urmă, acest document nu a fost luat în seamă de membrii Comitetului Central, mulţi dintre ei fiind de asemenea criticaţi de liderul bolşevic.

Iosif Vissarionovici Stalin

Ajungerea la putere